A minti sau nu?

Intrebarea de mai sus mi-o adresez des, desi de ani buni imi spun ca minciuna nu ajuta pe nimeni si mai ales nu pe mine, cea care o initiez. Asa ca am ales varianta adevarului de cele mai multe ori. Varianta aceasta este incomoda, creeaza probleme, invidii, comentarii si uneori ajuta, dar nu atunci cand este oferita. Nu e deloc simplu sa spui adevarul, mai ales cand nu cunosti  persoanele sau legaturile intre persoane sau nu poti sa dai dovada de diplomatie sau de bun simt sau prin felul tau de a fi, arati pe chip ceea ce gandesti.  In acest mod oamenii de langa tine dispar incet, incet si cu putin noroc raman doar acei care iti ofera si le oferi realitatea gandurilor lor.

Mi-a placut sa cred ca am adunat si ca au ramas alaturi de mine oameni de calitate, frumosi si sinceri, in marea lor majoritate, insa realitatea te izbeste mereu cand nu esti pregatit, cand lasi garda jos.

Satula de adunat in sacul amintirilor oameni ce nu merita mentionati, acum ceva timp am spus stop, gata, nu mai caut pe nimeni(ca partener) dupa sufletul meu, daca e sa apara bine, daca nu,  aleg sa  fiu singura,  pot alege ceva  fara complicatii sentimentale, fiind sigura ca si persoana isi doreste acelasi lucru sau nu mai aleg nimic pana nu gasesc un om care imi ofere ce am eu nevoie.

Zis si facut.  Am pus stop, mi-am vazut de munca, de viata  de zi cu zi, fara sa imi fac planuri si hop a aparut o sclipire. In lumina sclipirii, am zarit un om drept, cu trecut tumultos(povestirile proprii) dar hotarat si drept(e dinadins repetitia). Parea brutal de sincer, aspru cu sine, totusi cu bun simt si simt al dreptatii fata de oamenii mai necajiti, mereu ajuta pe unul sau altul.

Omul asta mi-a oferit verbal tot ce aveam eu in gand si ce imi doream ;a acel moment, desi nu i-am spus .

Am ramas impreuna si am hotarat de comun acord sa cladim ceva, ceva al nostru, vorbeam de viitor, de cum sa ne imbunatatim pe sine, sa citim, sa invatam, sa devenim mai buni din punct de vedere profesional, ca sa vina si momentul in care sa ne bucuram de munca noastra prin ceva concret, bunuri personale, gen casa.

Existau si fisuri in relatie, dar lucram la reparatii, mai lipeam, ne mai ridicam, mai un compromis, mai lasam ba eu, ba el. Au fost si momente cand mi-am pus intrebarea ce caut eu in aceasta relatie, e timpul sa ies, ca poate nu e locul meu aici, dar am mai asteptat, ca poate gresesc, ca poate instinctul e gresit.  Apoi am ajuns la punctul la care nu am putut sa mai renunt, ceva se intamplase si trebuia sa reanalizam situatia, impreuna.

Din nou aparent el participa activ la relatie, parea ca isi doreste ca impreuna sa ajungem undeva, sa cladim.

Pana cand, a inceput sa fabuleze mult, dar mult, imi era mie rusine sa mai aduc argumente, era clar ca minte dar nu intelegeam de ce . Am pus totul pe seama stresului la munca, insa mai apoi am realizat ca el minte de mult mai multa vreme, cumva si-a cladit planului, minciuna cu minciuna, ca sa se sedimenteze informatia si intr-un final a plecat de langa mine tot prin minciuna.

Si in ziua de azi, traieste intr-o lume doar a lui, eu nu mai exist in ea, sincer nici nu imi mai doresc. Era deajuns doar sa spuna adevarul, sa spuna stop, am gasit alt loc de joaca, nu imi mai place aici, insa nu, a trebuit un plan pentru a iesi din relatie, minciuni pe care si el a ajuns sa le creada. Ciudat este ca inauntrul meu stiam ca nu e in regula, chiar i-am spus in repetate randuri, daca nu ne mai sincronizam, te rog spune-mi, e mai simplu pentru ambele parti. Da doare, dar durerea trece si accepti adevarul mult mai repede.

De ce scriu cele de mai sus, plus multe alte ganduri care nu imi vin acum in minte sa le astern?

Ptr ca el, m-a contactat dupa aproape un an, sub un alt nume, un alias. Si m-a scarbit ingrozitor. Viata lui e o minciuna.

Nu stiu ce doare mai mult, faptul ca am fost mintita sau faptul ca nu mi-am dat seama in timp util si nu l-am confruntat.

 

Scriu  asta ca sa ramana aici, ca sa mai eliberez din furie si alte sentimente, nu astept, nu caut, nu sper.

Farmec: familie, frumusețe și încredere

Mi-ar place sa spun ca am o rutina anume de ingrijire invatata de mama sau de la sora mea ori de la alta persoana feminina apropiata, insa  ritmul haotic din viata mea nu mi-a lasat ragaz sa mentin un anumit ritm.Se intampla inca des sa adorm fara sa imi curat temeinic chipul, si mai des se intampla sa nu ma machiez sau sa ies pe strada fara factor de protectie aplicat. Totusi la un moment dat imi amintesc si aplic o vreme toate regulile.

Insa regulile le-am invatat de multa vreme. La baza au stat mama si sora mea.  Mama folosea destul de putine produse de ingrjire, toate marci cunoscute, de traditie.

  • Laptele de corp tinea loc de demachiant, crema de maini, de picioare.
  • rujuri doua sau trei, nuante calde;
  • creion dermatograf, unul sau doua;
  • apa de colonie   din diverse plante;
  • deodorant  produs romanesc – variatii intre Obsesie si Favorit.

Cam atat imi amintesc eu sa fi vazut la mama pana in 5-6 ani.  Poate ca erau mai multe produse, insa astea mi-au ramas in memorie. Cat despre secrete pentru a arata ingrijit, au fost mai degraba mici invataminte, repetate des, o parte din ele le voi insirui mai jos:

Retin cum dimineata se spala cu apa rece si ma invita si pe mine sa fac acelasi lucru, atunci imi displacea, acum totusi fac lucrul asta automat.

Mama mi-a aratat cum petele de pe maini dispar cu felie de lamaie si astfel cerneala de pe maini disparea ca prin magie si mai apoi sa folosesc crema de maini.

In zilele cu mult soare, mama insista sa  imi acopar parul si chipul .

Se intampla des sa nu dorm la pranz, ma ruga sa ma culc mai devreme seara, ptr a reusi sa ma odihnesc cum trebuie .

Ma ruga insistent  sa beau mult apa mai ales in zilele calduroase, sa nu fie rece ci la temperatura camerei(sau de afara).

Uneori ma plangeam ca ma mananca pielea capului, imi spunea sa-mi clatesc parul mai multe vreme si in ultima apa sa adaug otet.

Daca ma vedea ca imi rod unghiile, ma certa sau eram pedepsita, asa ceva era complet nepotrivit.

Dupa fiecare inceput de scoala, la ceva timp, treceam printr-o verificare temeinica a scalpului si o masca obligatorie cu gaz.

Imi explica des ca nu e bine sa pun nimic peste zgarieturi, sa ajung acasa si sa spal locul cu sapun si sa las sa se usuce.

Plus multe altele pe care nu mi le amintesc acum. Eu am fost o fire mai rebela, baietoasa, abia asteptam sa ies pe afara sa alerg, sa ma catar,  nu conta  ca a plouat, ca e praf, soare. Acum ii multumesc ptr toate cele de mai sus si inca multe altele. Se intampla des sa ma regasesc in vorbele ei si sa i le repet nepoatei.

Suntem potrivite pentru o reclama la ruj(mama, nepoata si fiica cea mica)?

Chiar daca nu am o rutina clara, am intotdeauna un gel de curatare prin preajma, apa beau mult( e drept si ceaiul imi e prieten),  creme de fata am mai multe,  deodorante mai multe , samponul si o masca ptr par nu imi lipsesc, unghiile nu mi le rod, chiar aplic din cand in cand si o crema de maini . Deci se pare ca am inregistrat tot ce trebuia si voi face tot posibilul sa transmit si altora. Ba chiar transmit si celorlalti din ceea ce am invatat eu.

Aleg sa folosesc o marca de incredere cand cumpar produse de ingrijire si ma bazez pe increderea pe care mama a oferit-o produselor Farmec in  decursul anilor pentru ingrijirea personala si  a casei in general si ma bucur sa descopar produsele ce apar in noua gama Farmec.  Fidelitea ne-a fost rasplatita  in timp si de aceea cred ca  produsele  de ingrijire se incadreaza in cateva cuvinte cheie:   – Farmec; familie, frumusețe și încredere;

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

SCAUN gonflabil INTEX

Am vorbit cu Mosu  in speranta ca voi primi un scaun gonflabil.

Acasa am 2 scaune perna umplute cu poliester, mereu ele sunt motiv de cearta, caci casa e mica si ocupa ceva loc, insa nu cedez, ele vor fi piesa centrala din viitoare mea casa, daca va exista.

Acum ceva luni am intrat la un magazin de electrocasnice din oras si am descoperit un scaun mov, facut din materialul din care sunt facute saltele Intex, gen catifea umplut cu aer.

aici si  aici am gasit dupa o cautare in google – aveti imaginile mai jos.

Personal le-am gasit si in italia in magazinul Auchan  la pretul de 23 euro, din pacate doar pe roz sau verde, deci mai astept pana reapare varianta roz tip perna, aceea tip scaun parca nu prea ma incanta desi ar incape 2 persoane pe el, cand ma deranjeaza il desumflu doar si il pun intr-o cutie, deci efort putin, confort maxim la nevoie.

Oare ofera si pompa in cutie  ?

Oricum ar fi, imi pare un cadou frumos si practic, pentru oricine.

air chair 4-500x500 intex-beanless-bag-chair-1

2013 a sosit ( omul negru a fugit)!

ImagineBine v-am gasit in 2013!

Am inceput cu o schimbare mica dar sper una folositoare pentru blog, inca sunt o incepatoare si am multe de invatat si pana una alta am ales wordpress.com, nu am un motiv anume, ar fi ele mai multe, trebuia sa schimb una alta si pe blogspot  nu ma descurcam.

Sper ca anul acesta sa va aduca implinirile mult dorite, dorintele ascunse sa devina realitate.

Eu bineinteles ca am uitat sa imi pun dorinta la trecerea dintre ani, bifasem bani in buzunar, rochia rosie, el langa mine (cred ca ne tineam de mana) si cam atat…deci sper sa fie de bine, chestii rele au fost destule .

De tipat, au facut-o altii in locul nostru,  la fel si cu artificiile, scuze dar aparatul meu nu e prea destept ca sa prinda artifiicile cum ar trebui, anul viitor cica o sa avem artificii ptr fete si unele pentru baieti, adica alea pentru fete nu is galagioase dar is foarte luminoase si normal cele pentru baieti vor fi foarte galagioase si mult mai  puternice. Imagine

 

ImagineImagineImagine cerusem  inghetata la cornet, m-am ales cu acest tort !!

DE CE TIPAM unii la altii!

O cunostinta pe facebook a postat de curand cuvintele de mai jos, pe aceasta cale ii multumesc.


De ce ţipă oamenii unii la alţii

Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:
-De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
-Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lânga tine? înrebă din nou înţeleptul
-Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
-Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
-Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevarul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai suparaţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor,suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
-Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.
Mahatma Gandhi






Nu sunt in masura sa le comentez, pot doar sa le recitesc in momentele cand vreau sa ridic tonul, poate si dupa ce ridic tonul… Daca va regasiti sau va par cunoscute, sper sa vi le amintiti inainte sa tipati………..