A minti sau nu?

Intrebarea de mai sus mi-o adresez des, desi de ani buni imi spun ca minciuna nu ajuta pe nimeni si mai ales nu pe mine, cea care o initiez. Asa ca am ales varianta adevarului de cele mai multe ori. Varianta aceasta este incomoda, creeaza probleme, invidii, comentarii si uneori ajuta, dar nu atunci cand este oferita. Nu e deloc simplu sa spui adevarul, mai ales cand nu cunosti  persoanele sau legaturile intre persoane sau nu poti sa dai dovada de diplomatie sau de bun simt sau prin felul tau de a fi, arati pe chip ceea ce gandesti.  In acest mod oamenii de langa tine dispar incet, incet si cu putin noroc raman doar acei care iti ofera si le oferi realitatea gandurilor lor.

Mi-a placut sa cred ca am adunat si ca au ramas alaturi de mine oameni de calitate, frumosi si sinceri, in marea lor majoritate, insa realitatea te izbeste mereu cand nu esti pregatit, cand lasi garda jos.

Satula de adunat in sacul amintirilor oameni ce nu merita mentionati, acum ceva timp am spus stop, gata, nu mai caut pe nimeni(ca partener) dupa sufletul meu, daca e sa apara bine, daca nu,  aleg sa  fiu singura,  pot alege ceva  fara complicatii sentimentale, fiind sigura ca si persoana isi doreste acelasi lucru sau nu mai aleg nimic pana nu gasesc un om care imi ofere ce am eu nevoie.

Zis si facut.  Am pus stop, mi-am vazut de munca, de viata  de zi cu zi, fara sa imi fac planuri si hop a aparut o sclipire. In lumina sclipirii, am zarit un om drept, cu trecut tumultos(povestirile proprii) dar hotarat si drept(e dinadins repetitia). Parea brutal de sincer, aspru cu sine, totusi cu bun simt si simt al dreptatii fata de oamenii mai necajiti, mereu ajuta pe unul sau altul.

Omul asta mi-a oferit verbal tot ce aveam eu in gand si ce imi doream ;a acel moment, desi nu i-am spus .

Am ramas impreuna si am hotarat de comun acord sa cladim ceva, ceva al nostru, vorbeam de viitor, de cum sa ne imbunatatim pe sine, sa citim, sa invatam, sa devenim mai buni din punct de vedere profesional, ca sa vina si momentul in care sa ne bucuram de munca noastra prin ceva concret, bunuri personale, gen casa.

Existau si fisuri in relatie, dar lucram la reparatii, mai lipeam, ne mai ridicam, mai un compromis, mai lasam ba eu, ba el. Au fost si momente cand mi-am pus intrebarea ce caut eu in aceasta relatie, e timpul sa ies, ca poate nu e locul meu aici, dar am mai asteptat, ca poate gresesc, ca poate instinctul e gresit.  Apoi am ajuns la punctul la care nu am putut sa mai renunt, ceva se intamplase si trebuia sa reanalizam situatia, impreuna.

Din nou aparent el participa activ la relatie, parea ca isi doreste ca impreuna sa ajungem undeva, sa cladim.

Pana cand, a inceput sa fabuleze mult, dar mult, imi era mie rusine sa mai aduc argumente, era clar ca minte dar nu intelegeam de ce . Am pus totul pe seama stresului la munca, insa mai apoi am realizat ca el minte de mult mai multa vreme, cumva si-a cladit planului, minciuna cu minciuna, ca sa se sedimenteze informatia si intr-un final a plecat de langa mine tot prin minciuna.

Si in ziua de azi, traieste intr-o lume doar a lui, eu nu mai exist in ea, sincer nici nu imi mai doresc. Era deajuns doar sa spuna adevarul, sa spuna stop, am gasit alt loc de joaca, nu imi mai place aici, insa nu, a trebuit un plan pentru a iesi din relatie, minciuni pe care si el a ajuns sa le creada. Ciudat este ca inauntrul meu stiam ca nu e in regula, chiar i-am spus in repetate randuri, daca nu ne mai sincronizam, te rog spune-mi, e mai simplu pentru ambele parti. Da doare, dar durerea trece si accepti adevarul mult mai repede.

De ce scriu cele de mai sus, plus multe alte ganduri care nu imi vin acum in minte sa le astern?

Ptr ca el, m-a contactat dupa aproape un an, sub un alt nume, un alias. Si m-a scarbit ingrozitor. Viata lui e o minciuna.

Nu stiu ce doare mai mult, faptul ca am fost mintita sau faptul ca nu mi-am dat seama in timp util si nu l-am confruntat.

 

Scriu  asta ca sa ramana aici, ca sa mai eliberez din furie si alte sentimente, nu astept, nu caut, nu sper.

Ziua mea

de nastere a fost anul asta mai frumoasa.

 

Pentru ca am avut alaturi multi oameni dragi si pentru cei care au fost departe,  i-am simtit la fel de aproape prin vorbele lor si prin faptul ca nu m-au uitat.

Am avut instiintarea pe facebook privata cu privire la ziua mea, dar luni dimineata  am lasat sa se vada  ca e ziua mea de nastere.

M-am gandit si ce daca unii nu tin minte, eu vreau sa ma bucur 😉 chit ca poate anul viitor multi nu isi vor mai aminti, vreau ca azi sa ma simt apreciata si sa primesc in dar cuvinte dulci.

Da, el(cel care mereu uita) si-a amintit si m-a sunat, chiar destul de devreme in zi, chiar si persoane la care nu ma asteptam, mi-au oferit un motiv de a zambi. Ziua in sine a fost una superba pentru zona Londrei, neasteptat de calduroasa. A fost timp  pentru plimbat aiurea, fara tinta, a fost timp si pentru cumparaturi, chiar si pentru a cunoaste un om.

Bineinteles ca am facut si poze, insa pentru ca am umblat mai mult singura,  de multe ori imi era lene sa mai scot aparatul ;))

Una peste alta vreau sa multumesc pentru ziua de nastere  avuta si pentru zilele dinaintea ei si dupa ea. Am petrecut cu colegii, am vorbit cu cei dragi, oameni buni si frumosi mi-au lasat mesaje si cel mai important multi oameni chiar si pret de cateva cuvinte s-au gandit la mine.  Va multumesc!

 

SAM_2001 SAM_2008 SAM_2012 SAM_2014 SAM_2015 SAM_2016 SAM_2017 SAM_2018 SAM_2019 SAM_2020 SAM_2021 SAM_2022 SAM_2023 SAM_2024 936069_4469072540590_147287856091998336_n 10268555_4469072300584_8648878684696788735_n 10367698_4469072980601_3673420225434552624_n 10368405_4469067900474_5592573943509893597_n 10376158_4469067540465_7613194330195903481_n 10464085_4469070820547_43501104384013803_n 10480189_4469067740470_4674022973870761574_n 10502066_4469070980551_7726850551185445457_n 10509692_4469072740595_5378153744946564641_n 10523998_4469067140455_3211809386667114975_n

 

Pentru vise

…..

Noi Doi – Ana Odagiu

Pentru parfumul de tutun si cafea
Pentru sunetul soaptelor de catifea
Pentru mainile tale perfecte
Lobul drept de la ureche

Noi doi, noi doi
Noi doi avem acel ceva

Noi doi avem ceva mai mult decat acel ceva
Pe care-l are, mai nou, mai toata lumea

Pentru parul din reclame
Pentru negrul fara scame
Pentru ca ma stii plangand
Imi spui „Te iubesc“ in gand

Noi doi am invatat ca-n lucruri simple poti gasi bucurie
Noi doi am invatat sa simtim, ne-am vindecat de apatie

Noi doi avem ceva mai mult decat acel ceva
Pe care-l are, mai nou, mai toata lumea

 

Se face aproape o luna de cand am descoperit melodia de mai sus, dintr-un motiv ascuns, versurile si ritmul si cea care o canta, mi dau o stare de bine la superlativ.  In caz de maxima urgenta, in acest moment melodia asta imi smulge un zambet.

Acel ceva mi-l doresc, candva l-am intalnit si stiu ca o sa imi iasa din nou in cale.

Melodia asta imi pare egala cu senzatia de bucurie cand simti gustul inghetatei sau al unui fel de mancare ce ti-l doresti de multa vreme, sau atunci cand bagi picioarele in mare intr-o zi  calduroasa sau cand il iti spune vorbe simple dar de mare efect….

 

 

Dor de tine

…se intampla ca imi e dor de tine.

Au fost atat de multe lucruri petrecute impreuna, atat de multe  planuri  in facute in gand pentru noi doi.

Nu stiu unde au fugit gandurile.

De curand am inceput sa visez iar…fara tine, dar e greu,  trebuie sa invat sa visez  singura si fiecare zi e o noua incercare, un nou pas.

Nu  ti-am spus lucrurile astea, nu vad rostul. Chiar si atunci cand ne vedem, dorul nu se poate rosti, durerea, dezamagirea dispar

Ar fi bine sa ti le spun, insa daca le rostesc vin lacrimile, vine si furia, pe cat mi-as dori sa ma iei in brate, pe atat imi doresc sa iti provoc durere fizica.

De curand un om drag a rostit laude la adresa mea, imi parea ca vorbeste despre o alta persoana, nu despre mine, eu nu facusem nimic special, doar am facut tot posibilul sa ajut.

Automat gandul fuge la tine. S-au intamplat atat de multe lucruri, dar nu am simtit  ca esti multumit, mereu ceva parca de retinea. Pana si cuvantul “multumesc” imediat rostit, mi se parea de plastic, fals, fara nici un sentiment, doar un lucru automat.

Nu ma plang, fiecare ne alegem pedeapsa intr-un fel sau altul, durerea e constanta in viata fiecaruia, momentele in care o simtim difera. Daca nu simti, parca nu traiesti.

 

Si uneori dorul, durerea, bucuria, tristetea si alte sentimente  se pot alina cu inghetata 🙂

 

 

tort Amicii cu nuca, gem, inghetata cu aroma de vanilie si ciocolata, o nebunie 😉

SAM_1976

Regrete si multumiri

Se intampla sa nu am timp 🙂

 

O scuza banala, dar din pacate reala. Am facut o alegere sa imi schimb locul de munca, insa nu am luat in calcul chiar  toate variantele si riscurile aferente si  faptul ca multe lucruri pe care mi-as dori sa le fac, nu mai am puterea necesara sa le infaptuiesc.

Lucrez intr-un domeniu despre care mi-ar place sa am cuvintele necesare sa il explic, experientele de zi cu zi, ar fi de folos celor care isi doresc sa vina in Uk sau intr-o alta tara si care cred ca munca e usoara, banii se fac usor si totul e minunat:).

Sunt zile cand abia apuc sa mananc sau sa fac un  dus si zile in care imi doresc nespus de mult o zi libera in care sa umblu de nebuna. Uneori apuc sa colind, alteori plec doar cu gandul. Insa nu ma plang, doar regret ca nu am cum sa surprind oamenii in poza si locurile frumoase prin care mai trec.

Regret ca nu apuc sa scriu aici, pentru ca tare m-ar ajuta.

Regret ca nu “citesc” oamenii indeajus de bine, ca nu inteleg ce anume vor sa obtina de mine.

Regret ca oamenii nu sunt directi  cu gandurile pe care le au si  ca le e mai simplu sa jigneasca decat sa taca.

Regret ca am lasat in urma oameni frumosi, dar cu care voi face tot posibilul sa ii pastrez alaturi .

Insa stiu ca sunt o norocoasa!

Pentru ca mi s-a oferit sansa sa  traiesc in locuri superbe,  sa cunosc oameni frumosi, sa am experiente minunate alaturi de ei, cu fiecare in parte.  Nu stiu cui sa ii multumesc pentru sansele astea, o fi destin, o fi alegerea personala, o fi un amestec din mai multe.

E bine sa te lasi purtat de val si sa risti, asa ajungi sa traiesti experiente la care nu visezi.